Palatul de Justitie

Unul dintre cele mai frumoase exemple de cooperare franco- române în materie de construcþii este Palatul de Justiþie ( Tribunalul Mare) din Bucureºti, monument istoric ºi de artã. De fapt , a fost o dublã cooperare: cea de la început, în faza de proiectare ºi de construire ( 1890- 1895) ºi cea din zilele noastre, adicã faza de consolidare ºi de restaurare ( 2004 – 2006). Palatul de Justiþie a fost construit pe locul unde funcþiona, pe vremea Regulamentului Organic, Curtea judecãtoreascã, iar aceasta fusese înãlþatã pe moºiile boierilor Creþuleºti ºi Goleºti, pe dreapta Dâmboviþei.
Extraordinara activitate de modernizare a Bucureºtiului – din punct de vedere arhitectonic ºi instituþional- care s-a desfãºurat în a doua jumãtate a sec. al XIX –lea nu putea neglija domeniul justiþiei. În acest context, s-a hotãrât cã Justiþia are neapãrat nevoie de o clãdire pe mãsura importanþei ei: un palat. S-a apelat, ca ºi în alte dãþi, la un arhitect francez, Albert Ballu, cel care cu un deceniu mai înainte, fãcuse splendida Primãrie a Parisului. Construirea Palatului de Justiþie din Bucureºti a început în 1890, iar inaugurarea a avut loc la 19 octombrie 1895 în prezenþa Regelui Carol I.
Lucrãrile de construcþie au fost conduse de arhitectul Ion Mincu, care în plus desenase ºi schiþele decoraþiunilor interioare: plafoane, pardoseli, balustrade, scãri, mobilier etc.
La 111 ani de la inaugurarea sa, palatul de Justiþie a fost supus unor ample lucrãri de consolidare ºi de restaurare tot împreunã cu arhitecþi ºi constructori români ºi francezi. Lor li s-au alãturat, cu multã pasiune, o serie de profesori ºi studenþi de la Universitatea Naþionalã de Arte. Lucrãrile au fost nu numai ample, dar ºi foarte grele, care au durat ceva mai mult decât s-a crezut, pentru cã palatul era într-o serioasã stare de degradare. Cauzele? Multe: umiditatea solului, poluarea, cutremurele, microorganismele, unele intervenþii nefericite ale omului etc. Toatã clãdirea a trecut prin numeroase procedee complexe de curãþare, de restaurare, chiar de înlocuire a unor porþiuni de piatrã, de marmurã sau de lemn, prea deteriorate.
Faþada principalã este bogat împodobitã cu pilaºtri, statui ºi multe alte elemente specifice stilului acestui palat: neoclasic, cu elemente neorenascentiste. Statuile în numãr de ºase, sunt operele în marmurã ale lui G. Vasilescu, Carol ºi Frederic Stork. Statuile simbolizeazã prin aspect ºi nume, valori ale justiþiei: Adevãrul, Elocinþa, Vigilenþa, Vigoarea… Deasupra lor, un orologiu, încadrat de alte douã statui: Forþa ºi Prudenþa. Faþada principalã , cea de pe cheiul Dâmboviþei, are cinci uºi duble de acces, din stejar, fabricate acum 111 ani. Uºile sunt în perfectã stare de funcþionare, dar, pentru cã sunt greu de manevrat, doar douã dintre ele, ceva mai mici, servesc accesului în Palat.
În interior, pe circa un sfert din volumul edificiului ( care însumeazã 33.235 m.p. cu circa 690 de încãperi), se distinge "Sala Paºilor Pierduþi". La cele douã capete ale ei, câte o scarã de onoare, cu numeroase elemente decorative, perfect restaurate. Cele 14 sãli de judecatã, ce poartã numele unor juriºti celebri, aratã din nou splendit, aºa cum le-a desenat Ion Mincu. Stejarul este prezent aici peste tot: în pardoseli, lambriuri, mobilier, totul elegant sculptat, dar de o eleganþã sobrã. S-a folosit ºi foiþã de aur, atât pentru repoleirea unor elemente decorative de pe tavanul sãlilor de judecatã, cât ºi a unor obiecte- simbol de deasupra scãrilor de onoare: coroana regalã, sabia ºi fãclia – ultimele ºi ele simboluri ale justiþiei.

Adresa: Splaiul Independenței nr. 5
Localitatea: Sectorul 4, judetul Bucuresti