Biserica Udricani - Sf. Nicolae

Este construită de Clucerul Udrican și de soția sa Jupâneasa Maria la 1734. Această biserică este poate unul din puținele cazuri când înălțarea unei biserici a generat apariția unei mahalale atestată la 1798 în catagrafia Poliției Bucureștilor. Este posibil ca numele de udrican să provină de la negustorii care aduceau marfă din Udrii – Adrianopol (Edirne). Hramurile bisericii sunt Sf. Nicolae și Adormirea Maicii Domnului.

Biserica este amplasată în zona sud-estică a centrului capitalei, lângă strada cu același nume, în apropiere de fosta biserică Sf. Vineri. Biserica a fost la un pas de demolare in anii `80, motiv pentru care mult timp a stat dupa 1990 într-un cadru dezolant, deoarece în partea nordică se afla un teren viran pe care până în 1985 exista o parte din vechea mahala Udricani. În trecut biserica a avut o importanță mai mare decât astăzi, așa încât la începutul secolului 18 se înființa aici o școală de caligrafie unde se învăța slovenește și românește.

Biserica are ferestre la nivelul ochiului, care la exterior sunt încadrate cu chenare de piatră. Astfel altarul are o fereastră în axul estic, iar naosul are câte o fereastră în axul absidelor și alte 2 în partea vestică. Pronaosul are câte o fereastră la nord și sud descentrată datorită scării de acces la fosta clopotniță și încă 2 pe aceiași pereți dar situate în centrul timpanelor. Pridvorul are acum 2 ferestre mici pe latura vestică și câte una la nord și sud. Altarul are o nișă pentru diaconicon și alta puțin mai mare cu fereastră pentru proscomidie.

Etapa 1734 – 1810
La origine monumentul se înfățișa destul de diferit față de cum îl vedem astăzi. Așadar naosul susținea o turlă, iar pronaosul o clopotniță ambele fiind de zid. De aici rezultă și existența unei cupole în pronaos. Axurile celor 3 abside erau străpunse de câte o rozetă la nivelul nașterii calotelor (astăzi sunt zidite). Pronaosul era despărțit de naos printr-un timpan susținut de 4 coloane, iar pridvorul era deschis pe 6 coloane din care 2 adosate.

Etapa 1810 – 1848
Cutremurul de la 1802 a deteriorat serios zidăria. Astfel la 1810 paharnicul Nicolae inițiază lucrări de reparație, care au constat în închiderea pridvorului, atât pentru mărirea rezistenței construcției, cât și pentru mărirea spațiului interior. Deasemenea s-a consolidat structura monumentului prin așa-zisa legare cu fier adică prin legarea pereților paraleli și a bazei arcelor. Tot acum se repictează parțial interiorul, se pictează din nou zidăria adăugată din pridvor, se rezugrăvesc fațadele și se montează o pisanie care să amintească aceste reparații.
În anul 1834 s-au făcut din nou reparații și se consideră că în acest an a fost demolată despărțirea naos-pronaos. La scurt timp după reparații biserica a fost avariată de cutremurul din 1838 și a necesitat o nouă intervenție.

Etapa 1848 – 2008
Marele incendiu din 23 martie 1847 a deteriorat biserica în așa măsură încât arhiereul Timotei Troadas a angajat lucrări de reparație în anul 1848. Cu acestă ocazie - așa cum menționează pisania din 1848- s-au înlocuit turla/naos și clopotnița/pronaos cu câte o turla de lemn acoperită cu tablă și tencuită la interior. Deasemenea construcția a fost din nou legată cu tiranți de fier – probabil s-au completat cei existenți.

Deși la 1810 se retușase pictura, s-a considerat utilă încă o repictare la 1848 și o pictare din nou a turlelor. S-au mai efectuat lucrări de reparație la sfârșitul secolului 19, în 1940 după cutremur, și în 1980 deasemenea după cutremurul din 1977.

În anul 2008 au avut loc lucrări semnificative: consolidare, reconstrucția turlelor originale, pictarea de nou a acestora și restaurarea picturii vechi. Partea de restaurare pictură și pictură de nou a fost realizată de echipa pictorului restaurator Romeo Andronic. Detalii despre restaurare se găsesc aici.

Adresa: Str, Iuliu Barasch 11, sector 3
Localitatea: Sectorul 3, judetul Bucuresti
Telefon: 0721 242 145
Adresa web: www.udricani.ro