Email
Parola
Creare cont nou Realocare parola

Biserica Kretzulescu

înapoi

Această biserică cu hramurile Sfinții Arhangheli și Adormirea Maicii Domnului a fost înălțată la 1722 de către Marele Vornic Iordache Kretzulescu și de soția sa Domnița Safta, fata lui Constantin Brâncoveanu, în locul unei biserici din lemn ce fusese adusă la 1668 de Marele Logofăt Radu Kretzulescu. Lângă biserică au existat până la sfârșitul secolului 19 hanul și casele familiei Kretzulescu.
De-a lugul timpului biserica a avut de suferit transformări care o făceau de nerecunoscut în secolul trecut.

Monumentul este situat în centrul orașului pe Calea Victoriei, o mare și veche arteră de legătură între Piața Victoriei și Cheiul Dâmboviței
Zona verde în care se află biserica a fost degajată de clădiri în perioada interbelică (casele Kretzulescu), astfel încât să pună în valoare monumentul.

Planul bisericii este triconc, cu abside semicilindrice în interior și poligonale în exterior. Altarul are forma clasică și mai cuprinde nișa proscomidiei cu fereastră la nord și nișa diaconiconului cu ușă de acces exterior la sud. Naosul are o turlă cu 8 ferestre susținută de cele patru arce, și este despărțit de pronaos prin tipicul timpan susținut de 4 coloane. Pronaosul cu o cupolă este supralărgit (are aceași lățime cu deschiderea absidelor), are o clopotniță de aceleași dimensiuni cu turla, un cafas și o scară de acces pentru clopotniță și pentru cafas. Pridvorul este boltit cu două calote susținute de 7 arce. Pereții pridvorului se sprijină pe 10 stâlpi de piatră prin intermediul a 9 arce.

Ferestrele sunt pereche cu răsuflători traforate aflate în același ax mai sus. Astfel de perechi sunt în axul celor trei abside, la vestul naosului și în axul nord-sud al pronaosului.

Starea de conservare a arhitecturii este bună, ținând cont că a rezistat după consolidarea din 1934 – 45 la suflul unei bombe din timpul războiului și la 2 cutremure (1940 și 1977).

Pictura este realizată affresco la 1722, odată cu clădirea, în stilul epocii lui Mavrocordat.

Etapa 1722 – 1860
În această fază biserica se înfățișa aproape cum se vede astăzi ca arhitectură (mai puțin cafasul) și avea bineînțeles stratul pictural complet.

Etapa 1860 – 1934
S-au făcut anumite reparații la 1815, care sunt dificil de depistat. Cele mai importante transformări au avut loc însă la 1859-1860 sub conducerea arhitectului austriac Lipitzer. Aceste reparații au constat în:
- Demolarea despărțirii naos – pronaos.
- Demolarea turlei/naos și a clopotniței/pronaos, probabil foarte deteriorate în urma cutremurelor din 1802 și 1838.
- Construcția unei turle de lemn acoperită cu tablă și cu ferestre mult mai mari.
- Construcția unui cafas cu scară în spirală la vestul pronaosului.
- Mărirea tuturor ferestrelor și zidirea răsuflătorilor (se observă astăzi forma acelor ferestre după chituirile din 1934). O parte din vechile chenare de piatră au fost puse cu fața în jos ca trepte la sudul pridvorului.
Închiderea pridvorului prin zidirea golurilor dintre stâlpi. Au fost lăsate la vest 2 ferestre și o intrare în ax, iar la sud o intrare.
- Repictarea în ulei a întregii suprafețe, mai puțin pridvorul. Repictarea s-a realizat probabil în stilul secolului 19, însă nu se poate ști cu precizie atâta timp cât nu s-au realizat fotografii înainte de restaurarea din 1934-45.

Etapa 1934 – 2012
În anul 1934 Eforia bisericii Kretzulescu a hotărât să se înceapă lucrările de restaurare sub conducerea arhitectului ștefan Balș și împreună cu antrepriza arh. Alex. Popovici. Datorită faptului că s-au găsit planurile vechii restaurări din 1859-60, s-au putut face sondaje elocvente care să stabilească adăugările de zidărie și pictură care vor trebui îndepărtate. Operațiunile executate au fost:
- Reconstrucția unui zid despărțitor pe coloane parțial asemănător cu cel original.
- Demolarea turlei/naos din lemn și construcția unei turle/naos și a unei clopotnițe/pronaos. Ambele turnuri sunt realizate din beton armat turnat în cofraj de cărămidă și se sprijină direct pe zid (și nu pe arce) prin intermediul unor grinzi. Cofrajele au fost realizate din cărămidă atât pentru ca acest material să aibă o bună aderență la structură, cât și pentru ca să se diminueze migrarea sărurilor pe suprafața picturală – conform șt. Balș. Recompunerea turnurilor s-a realizat după baza conservată a tambururilor și după modelele unor biserici cum ar fi: Crețești – Dolj 1757, Brădești – Dolj 1751, Balamuci – Ilfov 1752 etc.
- Demontarea ferestrelor din 1860, reconstrucția ferestrelor la dimensiunea redusă presupusă originală și degajarea zidăriei din răsuflători. Ancadramentele ferestrelor au fost realizate din nou de piatră după modelul celor descoperite la sudul pridvorului.
- Deschiderea pridvorului prin demolarea zidăriei dintre stâlpi.
- Recompunerea fațadelor după elementele descoperite cu ocazia decapării tencuielii de la 1860, conservate în special la nordul altarului. Această recompunere nu lasă totuși să se observe astăzi clar diferența dintre zidăria de secol 18 și 20.
- Îndepărtarea stratului de pictură în ulei, pentru a se pune în valoare pictura affresco păstrată în bune condiții pe majoritatea suprafeței (1938-39). Lucrarea a fost realizată de pictorii Teodorescu și Ionescu. Contrar părerii Eforiei s-au tencuit suprafețele lipsă cu mortar de var și s-au integrat cu un ton neutru fără a se completa efectiv pictura.

Între anii 1996 și 2003 a fost restaurată pictura.